Doppelte Haushaltsführung – gospodăria dublă în Germania

Gospodăria dublă – ce este de fapt?

Această întrebare cu siguranță și-o pun mulți dintre clienții noștri când îi întrebăm dacă întrețin o gospodărie dublă. Gospodărie dublă înseamnă: contribuabilul întreține propria gospodărie în România și în același timp o gospodărie proprie în Germania.

Doppelte Haushaltsführung în Germania

Propria gospodărie în Germania înseamnă că contribuabilul este înregistrat acolo la o anumită adresă. Are adeverință de înregistrare a șederii Anmeldebestätigung, eventual adresa sa germană este indicată și pe raportul veniturilor anuale Lohnsteuerbescheinigung.

Foarte important De obicei este vorba despre un apartament sau o cameră în Germania la care revine regulat, pentru care are un contract de închiriere și plătește chirie lunar. Are de asemenea  o dovadă a plății, fie că sunt extrase de cont sau bonuri de casă. Această gospodărie trebuie să ia ființă din motive de serviciu, adică din motivul apariției relației de muncă în Germania sau în relație cu schimbarea locului prestării muncii.

Documentele privind cazarea în diverse pensiuni și hoteluri, așa-numita Rechnungen,  în majoritatea cazurilor nu pot fi înțelese ca întreținerea propriei gospodării în Germania. Majoritatea acestor costuri sunt deja achitate de angajator, fapt dovedit de înregistrarea în rândul 17, 20 sau 21 din raportul veniturilor anuale Lohnsteuerbescheinigung.

Pentru a afla dacă indemnizațiile neimpozabile de la angajator din rândul 20 au fost primite de contribuabil cu adevărat pentru cazare, trebuie verificați fluturașii săi de salariu. În fluturaș este indicat în acest caz Übernachtung sau Unterkunft steuerfrei. Fluturașii pot fi înlocuiți de o adeverință de la angajator privind felul și suma indemnizațiilor neimpozabile acordate.

Întreținerea propriei gospodării în România

Întreținerea propriei gospodării în România se bazează în special pe faptul că contribuabilul este proprietarul sau chiriașul unui apartament sau al unei case în România. Aceasta însă nu este singura condiție.

Foarte important Domiciliul în România trebuie să fie, respectiv să rămână centrul intereselor vitale ale contribuabilului, aceasta însemnând că în România la acest domiciliu trăiesc soția/soțul, copiii, eventual logodnica sau logodnicul, prieteni, rude, părinți la vârstă înaintată, contribuabilul se angajează public acolo, de exemplu este membru în consiliul local, jucător în clubul sportiv local etc.

Această gospodărie în România trebuie să fie reședința sa principală, ceea ce înseamnă că acolo revine cel puțin o dată pe lună (alte surse arată că la gospodăria din România este suficient să revină o dată pe an).

Centrul intereselor vitale

Centrul intereselor vitale ale contribuabilului trebuie să se afle la locul primei sale reședințe. Pentru cei căsătoriți reședința română este considerată centrul intereselor vitale, de regulă, atunci când vin la reședința familiei de minimum șase ori pe an.

Pentru cei necăsătoriți este considerat centrul intereselor vitale locul cu care are legături personale strânse. Cine își vizitează locuința din România mai rar de două ori pe lună ar trebui să fie capabil să argumenteze în schimb prin relațiile cu părinții, partenerul de viață, rudele și prietenii sau prin apartenența la anumite organizații.

Apartamentul, respectiv casa din România trebuie să fie mobilată. În gospodărie trebuie să „domnească“ viața economică, trebuie să fie permanent locuită, de exemplu de soție, copii, părinți, frați, surori etc.

Clientul trebuie să fie proprietarul, chiriașul ei sau o poate utiliza ca partener sau soț al proprietarului. În plus, este necesar ca el însuși să ia parte la deciziile privind întreținerea gospodăriei sau să contribuie considerabil la ea. Clientul trebuie să contribuie financiar la întreținerea gospodăriei. De aceea ca dovadă îi servesc proprietarului câteva chitanțe ale întreținerii, iar chiriașului documentele plății chiriei.

Valoarea minimă a contribuției este de 10 % din costurile lunare ale gospodăriei. În acestea intră chiria, alte costuri pentru locuit cum ar fi energia electrică, energia termică și apa, taxele pentru serviciile de radiodifuziune și televiziune, costurile alimentele și altele. Oficiul fiscal în cazul contribuabilului din clasele fiscale 3, 4 și 5 pleacă de la prezumția acestei co-finanțări, în celelalte cazuri este necesară dovedirea ei.

Ce nu se consideră întreținere a propriei gospodării

Foarte important Utilizarea gratuită a unei camere în casa părinților nu este considerată întreținere a gospodăriei proprii. Contribuabilul trebuie să poată dovedi că la întreținerea gospodăriei contribuie cu cel puțin 10 % din valoarea tuturor cheltuielilor costurilor gospodăriei. Nici cazarea în rulotă nu este considerată întreținere a propriei gospodării. Dimpotrivă, când contribuabilul necăsătorit utilizează singur în casa părinților o unitate separată mobilată închisă (apartament, etaj), putând însă utiliza încăperi comune cum sunt baia și bucătăria, iar pentru aceasta plătește, deja aceasta se consideră a fi întreținere a gospodăriei proprii. Pentru oficiul fiscal german este în tot acest timp decisivă vârsta contribuabilului.

Dacă este vorba despre copii mai tineri care sunt angajați în timpul studiului și în acest timp utilizează o cameră în casa părintească, chiar și când participă la cheltuielile gospodăriei, ei sunt numai încadrați în gospodăria părintească. Această situație nu este considerată întreținere a propriei gospodării.

În cazul copiilor cu vârstă mai mare care sunt angajați și care locuiesc cu părinții sau cu unul dintre părinți în gospodărie comună, oficiul fiscal pleacă de la prezumția că acești contribuabili iau parte în mod considerabil la deciziile privind întreținerea gospodăriei. Această situație este considerată întreținere a propriei gospodării. O gospodărie clasică a părinților și copiilor poate deveni o asociație de locuințe pentru mai multe generații, comună și bazată pe decizii comune, a părinților și copilului adult, dacă parte integrantă a gospodăriei sunt părinți care necesită îngrijire datorită bătrâneții sau bolii.

Chiar dacă oficiul fiscal german refuză recunoașterea gospodăriei duble, în continuare ar trebui să ia în considerare costurile de călătorie. Mereu este posibilă revendicarea ca sume deductibile a costurilor călătoriilor de la cele două gospodării – de la a doua gospodărie și de la gospodăria „de baștină” la locul prestării muncii.